[prima pagina][adauga rss] Lista site-uri inscrise
pag 1   pag 2    pag 3    pag 4    pag 5    pag 6    pag 7    pag 8

benzar mix



opt dintre titlurile de campion national al romaniei la stationar se intalnesc in doar doi pescari: zoltan kosa si zsolt benzar. primul este oradean si face parte din prima generatie de pescari de competitie a romaniei. al doilea este din odorheiul secuiesc si face parte din generatia tanara a acestui pescuit. in august 2011, zsolt a cules laurii celui de-al patrulea titlu national al sau. acelasi lucru il reusise si kosa in 1990, la finala de pe canalul midia-navodari. la sfarsit de an 2011, robert ujvari va invita in paginile superpescar la un interviu cu proaspatul cvadruplu campion al romaniei. dar si la o reteta de nada pentru scobar, dezvaluita in 2011 de maestrul din oradea, la 35 de ani de la finala din 1976, castigata pe raul mures exact cu aceasta reteta si la acest peste. in imagine este surprins un moment din dimineata pregatirilor la un concurs organizat de pescarii oradeni pe unul dintre barajele din amonte de oradea, acum cativa ani. in stanga, in verde, cu cizme si sapca alba, privind spre dreapta, zoltan kosa.

zsolt benzar (dreapta), la cantarire la sfarsitul celei de a doua manse a mondialelor cluburilor din serbia, 2011. energoteam a incheiat aceasta editie de mondiale pe locul al 6-lea, din 25 de echipe, cel mai bun rezultat romanesc de echipa din ultimii 45 de ani.

zoltan kosa si fiica sa, eva, la finala feminina din 2006, pe barajul de la topolovat, judetul timis.

zsolt benzar dupa mansa i a mondialelor din serbia. in spatele sau, tibi rancu.

zoltan kosa (stanga), alaturi de campionul national oradean mihai vargics.

zsolt benzar pe pista de pe dunare, serbia, 2011.

Sursa :http://www.superpescar.ro


Tinerei si tinerele, din 2006 incoace eu ii spun Croatiei Caratia, sa lesin daca va mint. E atat caras in canalul acela salbatic, Stara Drava, pe care s-au tinut Mondialele cluburilor din acel an, incat cred ca tara aceea sta pe carasi, ca Iraku’ pe petrol, sa saddam daca exagerez cu ceva, nu exagerez cu nimic. Iar unii i-au scos ca pe barili, frate, parca aveau pompa, nu rubezian, au bagat pompa si hap!, s-a umplut juvelnicul. E mult caras pe lumea asta, si multa e si pescarimea care il cauta. E atat de multa pescarime, incat ai putea crede ca avem de a face cu pestele cel mai usor de prins din lume. Ciuciu. Dar nu despre halosii de jumatate de palma din amenajari vorbim. Ci despre globulosii cat palma sau despre painosii de sfert de kil din canalele salbatice, cum este si croatul Drava Veche, aflat la 5 km de raul Drava.  Haideti, intai, sa aruncam o privire prin antrenamentul pe care EnergoTeam l-a facut in zilele premergatoare competitiei. Va reamintim ca echipa a avut urmatoarea componenta: Zsolt Benzar (capitan), Constantin Mateescu, Attila Orosz, Valentin Oprisanescu, Laszlo Dalnoki, Marius Barla. Si ca a terminat concursul pe locul al optulea, in compania a 26 de echipe de club din intreaga Europa (Mondialele cluburilor sunt, deocamdata, mai degraba Mondiale ale cluburilor europene). Pescarii din EnergoTeam au constatat, la antrenamente (nu ca ar fi fost o surpriza pentru ei), ca pescuitul carasului de acolo (si de oriunde, de fapt), nu e deloc floare la ureche. In primul rand, apetitul lor era foarte dependent de starea vremii. Zilele innorate si ploioase erau reteta garantata pentru kilograme de caras, prinse in regulamentarele trei ore. Dimpotriva, in zilele insorite (si in conditiile unei ape limpezi), in unele dintre cele cinci sectoare (a 260 m fiecare) ale pistei, carasii trageau cu taraita in asa hal, incat alternativa pescuitului in mal, la maruntis, era de preferat. In al doilea rand, pe masura ce, pe zi ce trecea, pista se umplea de echipe venite pentru antrenament, fitele gurmande ale krasilor se inmulteau. La inceputul saptamanii, buchetul de 4-5 viermusi nu le producea nici o greata. Il luau si hat! cu carasul in juvelnic. Apoi, miercuri, joi, din ce in ce mai rau. Nici sa vaza vierme, ca-i ia cu lesin, ca fac bubite, ca se cufuresc si mai multe nu. Oricum, chestia s-a potrivit perfect cu poftele crescande ale obletilor, care ajunsesera sa se dea pana si la buchetul de 10 viermusi. Pana la caras, te mancau obletii, cum ar veni. Cu larve de namol pe carlig, rezultatul (la obleti) era asemanator. Joi a fost ziua in care pescarii romani au simtit ca buna si strabuna rama rosie devine de neinlocuit. In doua feluri: maruntita, in nada si intreaga, nu prea groasa, pe carlig. Nada de caras Mateescu: „Aici, daca dai nada multa, l-ai terminat. Iar in nada trebuiau, obligatoriu, rame maruntite”. Orosz: „Joi am facut un experiment. Am folosit un aditiv lichid, foarte concentrat. Vadul s-a stricat repede. Am prins la inceput cativa pesti, apoi n-am mai avut nici o trasatura”. Oprisanescu: „La viermi dati cu prastia, aici intra mult oblete”. Concluzia parea sa fie urmatoarea: nada putina, aditiv nu prea concentrat, rame si iar rame, intretinere rara, numai cand se raresc trasaturile. Ideea nu e ca aditivii lichizi au vreo problema, ci doar ca acolo, pe Drava Veche, trebuiau evitati. Optiunea lui Benzar a fost urmatoarea (s-a folosit nada Van den Eynde; reteta e data pentru mansa de 3 ore): 1 kg Special, 1 kg Gold-Pro Breme, 1 pachet (250 g) de aditiv Caramel, 2 kg pamant de Somme, 1 kg canepa prajita si macinata, ½ l rame maruntite, ½ l fouillis, 200g viermi + pinkies. Ia sa comentam putin nada. Special e o nada de peste mic, foarte usor dispersanta si cu granulatie mica. La ce e buna o nada de maruntis intr-o reteta de caras, pe apa statatoare? La desfacut usor compozitia pe fundul apei (n-ai nici un interes ca bulgarii sa se desfaca greu). In plus, pentru ca e fina si slab nutritiva, nu satura pestii. Gold-Pro Breme („Breme” inseamna „platica”) e o nada sarata, cu granulatie mica si medie, foarte aromata, nu foarte nutritiva (deci nici ea nu satura pesti mofturosi). Canepa este un ingredient aproape obligatoriu pentru orice fel de nade, intr-atat de mult este apreciata de toate speciile de pesti. Pamantul de Somme (s-a folosit o varianta atipica, de culoare maro inchis – pamantul de Somme, in original, e deschis la culoare) leaga nada, dar nu tare, si se desface usor. Bun, si ce mai cautau viermii acolo? Benzar: „Cu viermii am sperat sa tinem pe loc eventualii ciortani din zona. In antrenamente am prins nu putini din acestia, la 500 g – 1 kg.” Benzar da la caras Pana la reusita lui Constantin Mateescu din mansa a II-a, Zsolt Benzar a avut o alta, in mansa I: pe o ploaie sinistra, care a durat toata mansa, a devenit primul roman care s-a clasat al II-lea intr-un sector de Mondiale. Reusita lui a fost repetata, a doua zi, pe un alt sector, de Laszlo Dalnoki. Benzar: „La nadirea grea, am aruncat 10 bulgari de nada, sub rubezianul de 13 m. Pe carlig nu am pus decat rama de balegar, fie una singura, fie doua, agatate doar o data. Abia dupa doua ore am aruncat 3 bulgari mici de nada, pentru intretinere, cand n-am mai avut trasaturi. M-am gandit ca pestele s-a ridicat de pe fund. Carasul e un peste curios si, daca arunci un bulgare de nada, coboara sa vada ce este. Cu 20 min. inainte de final, am mai aruncat doi bulgari. Pestele era satul de nada, dupa o saptamana de antrenamente, asa ca nu era nevoie de o nadire mai frecventa. Aditivul Caramel e foarte potrivit pentru carasi salbatici, cum sunt acestia, pentru ca e mai natural si mai putin tare decat alti aditivi”. In cele trei ore ale mansei, Benzar a prins nu mai putin de 6 kg de caras, la care s-au alaturat si 3 ciortani, plus 800 g de obleti, platicute si babusti mici, prinse in mal, la fix de 3 m, in prima jumatate de ora. L-a invins doar spaniolul Xavier Carrera, cu 8,250 kg. Linia lui Benzar Spilul acestei linii este urmatorul. Pentru ca antena plutei este reglata ca sa stea cu doua treimi sub apa, atunci cand pestele apuca momeala, alica de semnalizare se ridica si, imediat, se ridica si antena plutei. E un reglaj ultrasensibil (de multe ori, pluta pare ca e supralestata si ca da sa se duca toata la fund). Dupa Benzar, acest tip de pluta este ideal la pescuitul platicii, al carasului ori al babustii, in ape statatoare. Ceea ce ii place campionului roman este proportia de ¼ antena la ¾ restul plutei, proportie pe care o considera ideala pentru o pluta de apa statatoare.   Pe final de mansa, cand pestele devenea supermofturos, era de luat in calcul o linie mai usoara, de 1,5 g si un carlig mai mic, de 16.           Sean Ashby: 10 kilograme de caras, in 3 ore Dupa Mondialele din Croatia, unde a concurat cu echipa campioana a Angliei, Kamasan Starlets, Ashby a fost inclus si in Nationala Angliei, cu care, in septembrie 2006, la Mondialele pe natiuni din Portugalia, a cucerit titlul suprem cu echipa si bronzul individual. Cu cele 10,010 kg de caras prinse, intr-o mansa, in Croatia, englezul a stabilit (dupa portughezul Marcio Gaio, cu 10,170 kg) recordul competitiei. Vi se va parea foarte interesant sa aflati, asa cum am aflat si eu dupa ce am vorbit cu Ashby, ca in Anglia carasul nu e o specie prea raspandita si ca el, Ashby, nu are, din tara natala, nici o experienta in materie. Cu toate acestea, pe Drava Veche a castigat un sector tocmai cu caras, iar echipa engleza de club a terminat competitia pe locul al V-lea, dupa ce terminase a III-a mansa I. Cum a facut englezul? Nada (Sensas): 3 kg Etang („balta, lac”, in lb. franceza), 1 kg Sensas Fine Carp (nada cu granulatie mica pt. crap), 1 kg Carassin („caras”, in franceza), 3 kg Terre de riviere (pamant legant pentru pescuitul in rau), 200 g larve de namol, mari. A facut nadirea grea la 11,5 m, nu la 13 m, pentru ca, frecvent, carasii (cei salbatici, mai ales) se tin la o mica distanta de locul nadit. A dus 12 bulgari mari sub rubezian si 12 bulgari mici la Sheffield, sub un waggler culisant. In prima ora, a pescuit numai cu waggler culisant (intr-o apa de peste 3 m), pe substrat, desigur, si a prins 11 carasi. In ora a 2-a a trecut la rubezian si a prins 20 de carasi. In ora a 3-a, tot „sub” rubezian, 25. La 3-4 pesti, trasaturile se rareau, asa incat la 3-4 pesti ducea in vad o cupa cu un bulgare mic de pamant, cu rame maruntite. Insa in mansa a 2-a, pe un alt sector, mult mai dificil, cu mai putin caras, Ashby a terminat pe locul al 10-lea.                               Mateescu. Sus carasul, jos palaria! Din punctul meu de vedere, prima calitate a domnului Mateescu este religiozitatea. Daca asta are sau nu legatura (dansul mi-ar spune ca are) cu performantele din pescuit ale domniei sale, nu stiu. Domnia sa nu este „doar” triplu campion national si dublu vicecampion national la stationarul clasic, sa-i zicem, ci este si unul dintre cei mai redutabili practicanti ai pescuitului la crap mare, o ramura extraordinar de specializata a pescuitului stationar. A castigat cateva concursuri tari, pe lacuri din jurul Bucurestiului, si are in palmares, in echipa cu Nae Badulescu, o victorie in Cupa Romaniei la crap. La 57 de ani, cati avea in 2006 (multi inainte!), a devenit e primul roman care incheie pe locul I o mansa si un sector de campionat mondial. In episodul urmator al scurtei noastre serii despre pescuitul carasului, domnia sa va fi ghidul nostru special pentru pescuitul acestui peste. Ne va spune cu lux de amanunte cum a prins peste 8 kile in 3 ore la Mondialele din Croatia, ne va povesti strategiile sale de pescuit caras la copca si vom afla ce face primavara cu lanseta de Sheffield la carasii din Sarulesti.
Sursa :http://www.superpescar.ro


Tinerei si tinerele, din 2006 incoace eu ii spun Croatiei Caratia, sa lesin daca va mint. E atat caras in canalul acela salbatic, Stara Drava, pe care s-au tinut Mondialele cluburilor din acel an, incat cred ca tara aceea sta pe carasi, ca Iraku’ pe petrol, sa saddam daca exagerez cu ceva, nu exagerez cu nimic. Iar unii i-au scos ca pe barili, frate, parca aveau pompa, nu rubezian, au bagat pompa si hap!, s-a umplut juvelnicul. E mult caras pe lumea asta, si multa e si pescarimea care il cauta. E atat de multa pescarime, incat ai putea crede ca avem de a face cu pestele cel mai usor de prins din lume. Ciuciu. Dar nu despre halosii de jumatate de palma din amenajari vorbim. Ci despre globulosii cat palma sau despre painosii de sfert de kil din canalele salbatice, cum este si croatul Drava Veche, aflat la 5 km de raul Drava.  Haideti, intai, sa aruncam o privire prin antrenamentul pe care EnergoTeam l-a facut in zilele premergatoare competitiei. Va reamintim ca echipa a avut urmatoarea componenta: Zsolt Benzar (capitan), Constantin Mateescu, Attila Orosz, Valentin Oprisanescu, Laszlo Dalnoki, Marius Barla. Si ca a terminat concursul pe locul al optulea, in compania a 26 de echipe de club din intreaga Europa (Mondialele cluburilor sunt, deocamdata, mai degraba Mondiale ale cluburilor europene). Pescarii din EnergoTeam au constatat, la antrenamente (nu ca ar fi fost o surpriza pentru ei), ca pescuitul carasului de acolo (si de oriunde, de fapt), nu e deloc floare la ureche. In primul rand, apetitul lor era foarte dependent de starea vremii. Zilele innorate si ploioase erau reteta garantata pentru kilograme de caras, prinse in regulamentarele trei ore. Dimpotriva, in zilele insorite (si in conditiile unei ape limpezi), in unele dintre cele cinci sectoare (a 260 m fiecare) ale pistei, carasii trageau cu taraita in asa hal, incat alternativa pescuitului in mal, la maruntis, era de preferat. In al doilea rand, pe masura ce, pe zi ce trecea, pista se umplea de echipe venite pentru antrenament, fitele gurmande ale krasilor se inmulteau. La inceputul saptamanii, buchetul de 4-5 viermusi nu le producea nici o greata. Il luau si hat! cu carasul in juvelnic. Apoi, miercuri, joi, din ce in ce mai rau. Nici sa vaza vierme, ca-i ia cu lesin, ca fac bubite, ca se cufuresc si mai multe nu. Oricum, chestia s-a potrivit perfect cu poftele crescande ale obletilor, care ajunsesera sa se dea pana si la buchetul de 10 viermusi. Pana la caras, te mancau obletii, cum ar veni. Cu larve de namol pe carlig, rezultatul (la obleti) era asemanator. Joi a fost ziua in care pescarii romani au simtit ca buna si strabuna rama rosie devine de neinlocuit. In doua feluri: maruntita, in nada si intreaga, nu prea groasa, pe carlig. Nada de caras Mateescu: „Aici, daca dai nada multa, l-ai terminat. Iar in nada trebuiau, obligatoriu, rame maruntite”. Orosz: „Joi am facut un experiment. Am folosit un aditiv lichid, foarte concentrat. Vadul s-a stricat repede. Am prins la inceput cativa pesti, apoi n-am mai avut nici o trasatura”. Oprisanescu: „La viermi dati cu prastia, aici intra mult oblete”. Concluzia parea sa fie urmatoarea: nada putina, aditiv nu prea concentrat, rame si iar rame, intretinere rara, numai cand se raresc trasaturile. Ideea nu e ca aditivii lichizi au vreo problema, ci doar ca acolo, pe Drava Veche, trebuiau evitati. Optiunea lui Benzar a fost urmatoarea (s-a folosit nada Van den Eynde; reteta e data pentru mansa de 3 ore): 1 kg Special, 1 kg Gold-Pro Breme, 1 pachet (250 g) de aditiv Caramel, 2 kg pamant de Somme, 1 kg canepa prajita si macinata, ½ l rame maruntite, ½ l fouillis, 200g viermi + pinkies. Ia sa comentam putin nada. Special e o nada de peste mic, foarte usor dispersanta si cu granulatie mica. La ce e buna o nada de maruntis intr-o reteta de caras, pe apa statatoare? La desfacut usor compozitia pe fundul apei (n-ai nici un interes ca bulgarii sa se desfaca greu). In plus, pentru ca e fina si slab nutritiva, nu satura pestii. Gold-Pro Breme („Breme” inseamna „platica”) e o nada sarata, cu granulatie mica si medie, foarte aromata, nu foarte nutritiva (deci nici ea nu satura pesti mofturosi). Canepa este un ingredient aproape obligatoriu pentru orice fel de nade, intr-atat de mult este apreciata de toate speciile de pesti. Pamantul de Somme (s-a folosit o varianta atipica, de culoare maro inchis – pamantul de Somme, in original, e deschis la culoare) leaga nada, dar nu tare, si se desface usor. Bun, si ce mai cautau viermii acolo? Benzar: „Cu viermii am sperat sa tinem pe loc eventualii ciortani din zona. In antrenamente am prins nu putini din acestia, la 500 g – 1 kg.” Benzar da la caras Pana la reusita lui Constantin Mateescu din mansa a II-a, Zsolt Benzar a avut o alta, in mansa I: pe o ploaie sinistra, care a durat toata mansa, a devenit primul roman care s-a clasat al II-lea intr-un sector de Mondiale. Reusita lui a fost repetata, a doua zi, pe un alt sector, de Laszlo Dalnoki. Benzar: „La nadirea grea, am aruncat 10 bulgari de nada, sub rubezianul de 13 m. Pe carlig nu am pus decat rama de balegar, fie una singura, fie doua, agatate doar o data. Abia dupa doua ore am aruncat 3 bulgari mici de nada, pentru intretinere, cand n-am mai avut trasaturi. M-am gandit ca pestele s-a ridicat de pe fund. Carasul e un peste curios si, daca arunci un bulgare de nada, coboara sa vada ce este. Cu 20 min. inainte de final, am mai aruncat doi bulgari. Pestele era satul de nada, dupa o saptamana de antrenamente, asa ca nu era nevoie de o nadire mai frecventa. Aditivul Caramel e foarte potrivit pentru carasi salbatici, cum sunt acestia, pentru ca e mai natural si mai putin tare decat alti aditivi”. In cele trei ore ale mansei, Benzar a prins nu mai putin de 6 kg de caras, la care s-au alaturat si 3 ciortani, plus 800 g de obleti, platicute si babusti mici, prinse in mal, la fix de 3 m, in prima jumatate de ora. L-a invins doar spaniolul Xavier Carrera, cu 8,250 kg. Linia lui Benzar Spilul acestei linii este urmatorul. Pentru ca antena plutei este reglata ca sa stea cu doua treimi sub apa, atunci cand pestele apuca momeala, alica de semnalizare se ridica si, imediat, se ridica si antena plutei. E un reglaj ultrasensibil (de multe ori, pluta pare ca e supralestata si ca da sa se duca toata la fund). Dupa Benzar, acest tip de pluta este ideal la pescuitul platicii, al carasului ori al babustii, in ape statatoare. Ceea ce ii place campionului roman este proportia de ¼ antena la ¾ restul plutei, proportie pe care o considera ideala pentru o pluta de apa statatoare.   Pe final de mansa, cand pestele devenea supermofturos, era de luat in calcul o linie mai usoara, de 1,5 g si un carlig mai mic, de 16.           Sean Ashby: 10 kilograme de caras, in 3 ore Dupa Mondialele din Croatia, unde a concurat cu echipa campioana a Angliei, Kamasan Starlets, Ashby a fost inclus si in Nationala Angliei, cu care, in septembrie 2006, la Mondialele pe natiuni din Portugalia, a cucerit titlul suprem cu echipa si bronzul individual. Cu cele 10,010 kg de caras prinse, intr-o mansa, in Croatia, englezul a stabilit (dupa portughezul Marcio Gaio, cu 10,170 kg) recordul competitiei. Vi se va parea foarte interesant sa aflati, asa cum am aflat si eu dupa ce am vorbit cu Ashby, ca in Anglia carasul nu e o specie prea raspandita si ca el, Ashby, nu are, din tara natala, nici o experienta in materie. Cu toate acestea, pe Drava Veche a castigat un sector tocmai cu caras, iar echipa engleza de club a terminat competitia pe locul al V-lea, dupa ce terminase a III-a mansa I. Cum a facut englezul? Nada (Sensas): 3 kg Etang („balta, lac”, in lb. franceza), 1 kg Sensas Fine Carp (nada cu granulatie mica pt. crap), 1 kg Carassin („caras”, in franceza), 3 kg Terre de riviere (pamant legant pentru pescuitul in rau), 200 g larve de namol, mari. A facut nadirea grea la 11,5 m, nu la 13 m, pentru ca, frecvent, carasii (cei salbatici, mai ales) se tin la o mica distanta de locul nadit. A dus 12 bulgari mari sub rubezian si 12 bulgari mici la Sheffield, sub un waggler culisant. In prima ora, a pescuit numai cu waggler culisant (intr-o apa de peste 3 m), pe substrat, desigur, si a prins 11 carasi. In ora a 2-a a trecut la rubezian si a prins 20 de carasi. In ora a 3-a, tot „sub” rubezian, 25. La 3-4 pesti, trasaturile se rareau, asa incat la 3-4 pesti ducea in vad o cupa cu un bulgare mic de pamant, cu rame maruntite. Insa in mansa a 2-a, pe un alt sector, mult mai dificil, cu mai putin caras, Ashby a terminat pe locul al 10-lea.                               Mateescu. Sus carasul, jos palaria! Din punctul meu de vedere, prima calitate a domnului Mateescu este religiozitatea. Daca asta are sau nu legatura (dansul mi-ar spune ca are) cu performantele din pescuit ale domniei sale, nu stiu. Domnia sa nu este „doar” triplu campion national si dublu vicecampion national la stationarul clasic, sa-i zicem, ci este si unul dintre cei mai redutabili practicanti ai pescuitului la crap mare, o ramura extraordinar de specializata a pescuitului stationar. A castigat cateva concursuri tari, pe lacuri din jurul Bucurestiului, si are in palmares, in echipa cu Nae Badulescu, o victorie in Cupa Romaniei la crap. La 57 de ani, cati avea in 2006 (multi inainte!), a devenit e primul roman care incheie pe locul I o mansa si un sector de campionat mondial. In episodul urmator al scurtei noastre serii despre pescuitul carasului, domnia sa va fi ghidul nostru special pentru pescuitul acestui peste. Ne va spune cu lux de amanunte cum a prins peste 8 kile in 3 ore la Mondialele din Croatia, ne va povesti strategiile sale de pescuit caras la copca si vom afla ce face primavara cu lanseta de Sheffield la carasii din Sarulesti.
Sursa :http://www.superpescar.ro




Sincer sa fiu, acum, cand scriu aceste randuri, la 3 saptamani de la Mondiale, cred ca pana la urma n-a fost rau ca apele pistei sarbesti de la Golubac/Golubat erau pline de guvizi. Ce luasem initial drept maxima belea avea totusi un avantaj: era peste. Fara guvizi nu s-ar fi prins nimic. Asa ca, finalmente, beleaua nu a fost maxima, ci doar belea, pur si simplu.  In drum spre Golubac stiam deja ca e posibila o supriza proasta, dar imi mai faceam inca iluzii. Un Mondial cu guvizi nu-si poate dori nimeni. Nici concurenti, nici organizatori, nici jurnalisti. De organizatori nu sunt, totusi, foarte sigur. Mondialele ar fi trebuit sa se desfasoare intr-o alta locatie, care avea nu doar apa, ci si peste. La intrebarile unde? si de ce? veti gasi raspuns in numarul din iulie al revistei. Jan van Schendel, venit cu o echipa de club olandeza, mi-a spus ca, din punctul sau de vedere, lucrurile sunt ok. Sectoarele sunt relativ egale, e acelasi peste peste tot, iar acestea sunt lucruri extrem de importante pentru concurenti. Eu i-am spus ca, din punct de vedere mediatic, aceasta editie de Mondiale este o catastrofa. Ce naiba poti arata cititorilor tai? Cum se pot prinde 5-7 kg de guvizi in 4 ore? Dar pe cine intereseaza guvizii? Si, in final, pe cine intereseaza articolul tau daca tu te apuci sa scrii despre guvizi? Van Schendel a fost de acord ca, pentru un neconcurent, lucrurile pot parea plicticoase. Cu Gilles Codin, aflat aici cu o echipa franceza Sensas, am discutat aceleasi lucruri. Concluzie identica: avem un Mondial pentru competitori si unul pentru public. Primul e ok. Al doilea e un superbulsit. Gilles s-a exprimat mai elegant, evident. Apoi am discutat si despre peste, cum ar fi novacul pe care l-a prins in premiera in viata sa de pescar in Romania, la Doripesco, acum 3 ani, la rubeziana, asistat de Benzar, la o metoda Benzar: cu nor de nada si filtru de tigara pe carlig. Cu ocazia aceea am publicat si un reportaj, in SuperPescar pe stil vechi (AvP, he he he).                 Captura lui Alan Scotthorne in mansa I. Vreo 800 g. Locul 10 in sector. Cu 1 kg il egala pe Tibi Rancu (locul 6). Cu 1,700 kg, castiga sectorul. Asa au stat lucrurile in sectorul C.                                 Scotthorne, la nadirea de start in mansa I. Un munte de talent pe o pista infecta. Oricum, englezii de la Barnsley Blacks s-au descurcat admirabil. Au terminat pe locul 3 al podiumului. Anglia este alta lume in pescuit.           Sarbii au fost favoriti. Normal. E vorba despre cei din clubul Cigra Krusevac, campioni si vicecampioni mondiali. Acum au terminat iar vicecampioni, dupa o echipa de club maghiara. In imagine, asul sarb Goran Radovici. El este autorul celor 1,700 kg despre care vorbeam mai sus.         Inca un as sarb: Goran Babici. A castigat sectorul A in mansa a II-a, cu vreo 6 kg de guvizi. La limita regulamentului. Cat de la limita? Va spun in iulie, in revista. Ca sa nu fierbeti prea tare pana atunci, aruncati o privire critica pe montura din imagine.         Babici a avut cea mai mare galerie din concurs. Aici, la cantarirea de dupa mansa a II-a.               Sectorul C, daca tot vorbiram despre el. In fundal, sectoarele D si E.                 Tibi Rancu asteapta semnalul nadirii de start in mansa I. Si asteapta si mansa a II-a, in B, pe care o va termina admirabil: primul.               Constantin Mateescu (in prim-plan), a facut cel mai bun rezultat romanesc al mansei I: locul 4, in sectorul B.               Tudor Octavian, in mansa I.                   Attila Orosz, in mansa a II-a.                   Apropo de mansa a II-a, in primele ore ale acesteia Dunarea, la cei 6-7 km latime pe care ii are aici, si-a aratat putin coltii. Doar putin, cu valuri de 30 cm. In miercurea saptamanii de antrenament apa valurilor urca pe dig. Acesta este riscul major al unui asemenea tip de pista. Vantul poate porni oricand, ridicand valuri mari si facand pescuitul la pluta un calvar. Am scapat, din fericire, in cele doua zile de campionat.                       Eugen Baltac locuieste in Turnu-Severin si este primul manager al unei echipe romanesti care se prezinta la un Mondial. Campion national, dar nu la guvizi. Bucuros, in imagine, sa traga de urechi pestele dracului, chit ca nu guvidele este de vina ca altii au decis ca aceasta locatie este grozava pentru un Mondial. Un Mondial plicticos, un Mondial naspa, un Mondial cu guvizi.                         Zsolt Benzar, in mansa a II-a. Prilej ca sa vorbim putin despre EnergoTeam. Dupa carasii si obletii de la Mondialele din Croatia, unde a terminat pe locul 8, dupa scardolele de pana la 1 kg de la Mondialele din Bosnia, unde a terminat pe locul 9, EnergoTeam nu avut de ales si a schimbat placa pe guvide, adaptandu-se perfect conditiilor de la aceste Mondiale si terminand concursul pe pozitia a 6-a, in compania a 25 de echipe de club din Europa, campioane nationale ale tarilor din care proveneau. FE-LI-CI-TARI!   Cu exceptia lui Zsolt Szilagy (in prim plan in ultima foto), toti pescarii din EnergoTeam se gasesc in Top 15 SuperPescar – Divizia deceniului - http://www.superpescar.ro/pescuit-stationar/431-top-15-la-superpescar-divizia-deceniului Cand am publicat in revista acest Top, l-am trecut pe oradeanul Zsolt Szilagy printre cei despre care cred ca vor ocupa Top 15 al prezentului deceniu, daca o tine cum a inceput. Mai e de observat ca oricat de valorosi ar fi componentii unei echipe, ei nu pot performa la nivel international fara ajutor. Anul acesta, Radu Prisacariu, in imagine (in stanga lui Tudor Octavian) ...           ... si Laszlo Dalnoki (in dreapta lui Tibi Rancu) au pus osul, alaturi de Eugen Baltac si de cativa oameni de baza din EnergoTeam Serbia si Energofish Ungaria, la buna prestatie a echipei la aceasta editie. Va invit, deci, in numarul din iulie al revistei, sa aflati si alte lucruri interesante despre Mondialele cluburilor din 2011.       Daca te uiti la prima poza si la ultima, ai zice ca inspre Golubac se duc putini si dinspre Golubac se intorc multi. Ceea ce a fost perfect adevarat in acea duminica de 5 iunie 2011, cand am luat drumul intoarcerii, fericiti ca suntem intre primele 6 cluburi din Europa, ca nu ne-am scufundat, ca n-am facut insolatie si ca nu ne-au halit guvizii. Multumim Energofish pentru suportul amabil oferit in aceasta deplasare.  
Sursa :http://www.superpescar.ro


Sincer sa fiu, acum, cand scriu aceste randuri, la 3 saptamani de la Mondiale, cred ca pana la urma n-a fost rau ca apele pistei sarbesti de la Golubac/Golubat erau pline de guvizi. Ce luasem initial drept maxima belea avea totusi un avantaj: era peste. Fara guvizi nu s-ar fi prins nimic. Asa ca, finalmente, beleaua nu a fost maxima, ci doar belea, pur si simplu.  In drum spre Golubac stiam deja ca e posibila o supriza proasta, dar imi mai faceam inca iluzii. Un Mondial cu guvizi nu-si poate dori nimeni. Nici concurenti, nici organizatori, nici jurnalisti. De organizatori nu sunt, totusi, foarte sigur. Mondialele ar fi trebuit sa se desfasoare intr-o alta locatie, care avea nu doar apa, ci si peste. La intrebarile unde? si de ce? veti gasi raspuns in numarul din iulie al revistei. Jan van Schendel, venit cu o echipa de club olandeza, mi-a spus ca, din punctul sau de vedere, lucrurile sunt ok. Sectoarele sunt relativ egale, e acelasi peste peste tot, iar acestea sunt lucruri extrem de importante pentru concurenti. Eu i-am spus ca, din punct de vedere mediatic, aceasta editie de Mondiale este o catastrofa. Ce naiba poti arata cititorilor tai? Cum se pot prinde 5-7 kg de guvizi in 4 ore? Dar pe cine intereseaza guvizii? Si, in final, pe cine intereseaza articolul tau daca tu te apuci sa scrii despre guvizi? Van Schendel a fost de acord ca, pentru un neconcurent, lucrurile pot parea plicticoase. Cu Gilles Codin, aflat aici cu o echipa franceza Sensas, am discutat aceleasi lucruri. Concluzie identica: avem un Mondial pentru competitori si unul pentru public. Primul e ok. Al doilea e un superbulsit. Gilles s-a exprimat mai elegant, evident. Apoi am discutat si despre peste, cum ar fi novacul pe care l-a prins in premiera in viata sa de pescar in Romania, la Doripesco, acum 3 ani, la rubeziana, asistat de Benzar, la o metoda Benzar: cu nor de nada si filtru de tigara pe carlig. Cu ocazia aceea am publicat si un reportaj, in SuperPescar pe stil vechi (AvP, he he he).                 Captura lui Alan Scotthorne in mansa I. Vreo 800 g. Locul 10 in sector. Cu 1 kg il egala pe Tibi Rancu (locul 6). Cu 1,700 kg, castiga sectorul. Asa au stat lucrurile in sectorul C.                                 Scotthorne, la nadirea de start in mansa I. Un munte de talent pe o pista infecta. Oricum, englezii de la Barnsley Blacks s-au descurcat admirabil. Au terminat pe locul 3 al podiumului. Anglia este alta lume in pescuit.           Sarbii au fost favoriti. Normal. E vorba despre cei din clubul Cigra Krusevac, campioni si vicecampioni mondiali. Acum au terminat iar vicecampioni, dupa o echipa de club maghiara. In imagine, asul sarb Goran Radovici. El este autorul celor 1,700 kg despre care vorbeam mai sus.         Inca un as sarb: Goran Babici. A castigat sectorul A in mansa a II-a, cu vreo 6 kg de guvizi. La limita regulamentului. Cat de la limita? Va spun in iulie, in revista. Ca sa nu fierbeti prea tare pana atunci, aruncati o privire critica pe montura din imagine.         Babici a avut cea mai mare galerie din concurs. Aici, la cantarirea de dupa mansa a II-a.               Sectorul C, daca tot vorbiram despre el. In fundal, sectoarele D si E.                 Tibi Rancu asteapta semnalul nadirii de start in mansa I. Si asteapta si mansa a II-a, in B, pe care o va termina admirabil: primul.               Constantin Mateescu (in prim-plan), a facut cel mai bun rezultat romanesc al mansei I: locul 4, in sectorul B.               Tudor Octavian, in mansa I.                   Attila Orosz, in mansa a II-a.                   Apropo de mansa a II-a, in primele ore ale acesteia Dunarea, la cei 6-7 km latime pe care ii are aici, si-a aratat putin coltii. Doar putin, cu valuri de 30 cm. In miercurea saptamanii de antrenament apa valurilor urca pe dig. Acesta este riscul major al unui asemenea tip de pista. Vantul poate porni oricand, ridicand valuri mari si facand pescuitul la pluta un calvar. Am scapat, din fericire, in cele doua zile de campionat.                       Eugen Baltac locuieste in Turnu-Severin si este primul manager al unei echipe romanesti care se prezinta la un Mondial. Campion national, dar nu la guvizi. Bucuros, in imagine, sa traga de urechi pestele dracului, chit ca nu guvidele este de vina ca altii au decis ca aceasta locatie este grozava pentru un Mondial. Un Mondial plicticos, un Mondial naspa, un Mondial cu guvizi.                         Zsolt Benzar, in mansa a II-a. Prilej ca sa vorbim putin despre EnergoTeam. Dupa carasii si obletii de la Mondialele din Croatia, unde a terminat pe locul 8, dupa scardolele de pana la 1 kg de la Mondialele din Bosnia, unde a terminat pe locul 9, EnergoTeam nu avut de ales si a schimbat placa pe guvide, adaptandu-se perfect conditiilor de la aceste Mondiale si terminand concursul pe pozitia a 6-a, in compania a 25 de echipe de club din Europa, campioane nationale ale tarilor din care proveneau. FE-LI-CI-TARI!   Cu exceptia lui Zsolt Szilagy (in prim plan in ultima foto), toti pescarii din EnergoTeam se gasesc in Top 15 SuperPescar – Divizia deceniului - http://www.superpescar.ro/pescuit-stationar/431-top-15-la-superpescar-divizia-deceniului Cand am publicat in revista acest Top, l-am trecut pe oradeanul Zsolt Szilagy printre cei despre care cred ca vor ocupa Top 15 al prezentului deceniu, daca o tine cum a inceput. Mai e de observat ca oricat de valorosi ar fi componentii unei echipe, ei nu pot performa la nivel international fara ajutor. Anul acesta, Radu Prisacariu, in imagine (in stanga lui Tudor Octavian) ...           ... si Laszlo Dalnoki (in dreapta lui Tibi Rancu) au pus osul, alaturi de Eugen Baltac si de cativa oameni de baza din EnergoTeam Serbia si Energofish Ungaria, la buna prestatie a echipei la aceasta editie. Va invit, deci, in numarul din iulie al revistei, sa aflati si alte lucruri interesante despre Mondialele cluburilor din 2011.       Daca te uiti la prima poza si la ultima, ai zice ca inspre Golubac se duc putini si dinspre Golubac se intorc multi. Ceea ce a fost perfect adevarat in acea duminica de 5 iunie 2011, cand am luat drumul intoarcerii, fericiti ca suntem intre primele 6 cluburi din Europa, ca nu ne-am scufundat, ca n-am facut insolatie si ca nu ne-au halit guvizii. Multumim Energofish pentru suportul amabil oferit in aceasta deplasare.  
Sursa :http://www.superpescar.ro


Luni, 30 mai, incep antrenamentele pentru editia din acest an a Mondialelor de stationar ale cluburilor, care se va desfasura pe Dunare, in zona Moldova Noua, pe malul sarbesc, la Golubac (citeste Golubat), sambata si duminica, 4-5 iunie. Romania va fi reprezentata de echipa EnergoTeam, cu Zsolt Benzar (Odorhei), Constantin Mateescu (Bucuresti), Attila Orosz (Miercurea-Ciuc), Zsolt Szilagy (Oradea), Tudor Octavian (Oradea) si Tibi Rancu (Arad) in componenta. Echipa va fi ajutata de Laszlo Dalnoki (Mircurea-Ciuc), Radu Prisacariu (Hunedoara) si Eugen Baltac (Turnu-Severin). Cu un loc 8 (in Croatia, 2006) si un loc 9 (in Bosnia, 2007), plus alte participari la Mondialele cluburilor, EnergoTeam este echipa cu cele mai bune rezultate romanesti pe plan international si cu cea mai mare experienta in asemenea intreceri. Afirmatia este valabila si in balanta cu oricare dintre echipele romanesti care au reprezentat Romania la Mondialele pe natiuni in ultimele decenii. Pista de concurs aleasa de pescarii sarbi este una cu mare risc. Latimea Dunarii in zona este de aproape 7 km, lucru care face ca vantul, atunci cand se porneste, sa ridice cu usurinta valuri care sa faca pescuitul la pluta imposibil. Din cauza acestui risc, pista e mai degraba potrivita pentru un Mondial de feeder, decat pentru unul de pluta. Speram sa avem noroc cu totii, si participanti, si jurnalisti, si spectatori, si organizatori.   Concursul se va desfasura pe fondul unor tensiuni (care, speram, nu vor lua forme extreme) pricinuite de recenta arestare a fostului general Radko Mladici. La ora actuala, stim ca din Italia va participa echipa firmei Hydra, din Anglia va veni echipa Ultimate Barsnley Blacks, cu Alan Scotthorne, membru al Nationalei britanice, din Polonia va veni echipa firmei Traper, din Franta, o echipa din Limoges, Sensas 87, iar din Ungaria, echipa Spro Exner Molnarsziget Team. Favorita este echipa sarbeasca Cigra Krusevac, campioana si vicecampioana mondiala. Site-ul competitiei este acesta: http://www.ribolovci.or/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=121 In legatura cu riscul amintit mai sus, iata un filmulet de pe youtube. Se numeste Concurs de pescuit la Golubac. Filmul e frumos, dar apa, veti vedea, e belea. SuperPescar va publica in numarul din iulie un reportaj de la fata locului. Hai Romania!
Sursa :http://www.superpescar.ro


Luni, 30 mai, incep antrenamentele pentru editia din acest an a Mondialelor de stationar ale cluburilor, care se va desfasura pe Dunare, in zona Moldova Noua, pe malul sarbesc, la Golubac (citeste Golubat), sambata si duminica, 4-5 iunie. Romania va fi reprezentata de echipa EnergoTeam, cu Zsolt Benzar (Odorhei), Constantin Mateescu (Bucuresti), Attila Orosz (Miercurea-Ciuc), Zsolt Szilagy (Oradea), Tudor Octavian (Oradea) si Tibi Rancu (Arad) in componenta. Echipa va fi ajutata de Laszlo Dalnoki (Mircurea-Ciuc), Radu Prisacariu (Hunedoara) si Eugen Baltac (Turnu-Severin). Cu un loc 8 (in Croatia, 2006) si un loc 9 (in Bosnia, 2007), plus alte participari la Mondialele cluburilor, EnergoTeam este echipa cu cele mai bune rezultate romanesti pe plan international si cu cea mai mare experienta in asemenea intreceri. Afirmatia este valabila si in balanta cu oricare dintre echipele romanesti care au reprezentat Romania la Mondialele pe natiuni in ultimele decenii. Pista de concurs aleasa de pescarii sarbi este una cu mare risc. Latimea Dunarii in zona este de aproape 7 km, lucru care face ca vantul, atunci cand se porneste, sa ridice cu usurinta valuri care sa faca pescuitul la pluta imposibil. Din cauza acestui risc, pista e mai degraba potrivita pentru un Mondial de feeder, decat pentru unul de pluta. Speram sa avem noroc cu totii, si participanti, si jurnalisti, si spectatori, si organizatori.   Concursul se va desfasura pe fondul unor tensiuni (care, speram, nu vor lua forme extreme) pricinuite de recenta arestare a fostului general Radko Mladici. La ora actuala, stim ca din Italia va participa echipa firmei Hydra, din Anglia va veni echipa Ultimate Barsnley Blacks, cu Alan Scotthorne, membru al Nationalei britanice, din Polonia va veni echipa firmei Traper, din Franta, o echipa din Limoges, Sensas 87, iar din Ungaria, echipa Spro Exner Molnarsziget Team. Favorita este echipa sarbeasca Cigra Krusevac, campioana si vicecampioana mondiala. Site-ul competitiei este acesta: http://www.ribolovci.or/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=121 In legatura cu riscul amintit mai sus, iata un filmulet de pe youtube. Se numeste Concurs de pescuit la Golubac. Filmul e frumos, dar apa, veti vedea, e belea. SuperPescar va publica in numarul din iulie un reportaj de la fata locului. Hai Romania!
Sursa :http://www.superpescar.ro


...si iata ca, in sfarsit, a sosit vremea mult-asteptatei etape de la Sandulita, unde ne-am dat intalnire cu platicile (si nu numai, speram noi), multe si mari.Platica are deja clubul sau de fani, pescari in cautarea pescuitului de finete la feeder sau la match, dependenti de  adrenalina data de tresaririle cateodata aproape insesizabile ale varfului lansetei sau de ridicarea usoara a plutei. Platica se deplaseaza in bancuri la nivelul fundului lacului sau albiei raului, putand fi gasita chiar si in apropiere de mal, hranindu-se cu larve de chironomida, viermi, moluste, alge sau plante acvatice. Cu putin noroc se pot prinde exemplare cu greutati intre 2-4 kg, iar cu foarte mult noroc, au fost cazuri in care au fost capturate si fotografiate exemplare de 8 kg. Fiind un peste cu unul dintre arealurile de raspandire cele mai mari in Europa, poate fi gasit in majoritatea raurilor si canalelor de ses, in fluvii, in lacuri si, nu in ultimul rand, in cazul nostru, si in lacul de la Sandulita. Campionatul de feeder APS 2011 este o initiativa bine-venita de popularizare a pescuitului la feeder in randul pescarilor din Bucuresti si din zonele apropiate si a fost gandit a se desfasura pe parcursul a trei etape, care sa acopere diferite “scenarii” de pescuit. Astfel, prima etapa a fost programata la Greaca, in urmarirea crapului, a doua la Sandulita, la un pescuit de finete la platica, in timp ce ultima etapa se va desfasura pe Dunare. Fara a fi un concurs cu pretentii, premii “grele” si sponsorizari pe masura, accentul s-a pus pe socializare, pe impartasirea cunostintelor si tehnicilor de pescuit la feeder intre participanti, fara insa a se face rabat de la un regulament chiar mai putin permisiv decat cel din competitiile nationale echivalente. Etapele s-au arbitrat, pestele a fost cantarit “oficial”, au fost oferite cupe si diplome celor care au urcat pe podiumul etapelor, urmand sa existe si un clasament final intocmit la finalul celor trei etape. Castigul real a venit insa din atmosfera concursului, unde s-au legat sau cimentat prietenii, unde Catatin Constantinescu (pe care bunicul reusea sa il duca la gradinita numai daca ii spunea ca merg la pescuit) si Besliu Marian (locurile I si II dupa cele doua manse) nu au avut nicio problema in a “da din casa”, impartasind si celorlalti tehnicile folosite, si chiar incercand sa corecteze din mers, chiar in timpul concursului, anumite tehnici ale colegilor de concurs care se mai puteau imbunatati.Astfel, tehnica de pescuit a platicii la feeder trebuie sa tina seama atat de modul in care aceasta se hraneste, cat si de frecventa anticipata a trasaturilor. Astfel, trebuie ales un ansamblu lanseta-mulineta care sa cantareasca cat mai putin (un picker ar fi de preferat in locul unui feeder), tinand cont ca vom lansa de zeci de ori la intervale de cateva minute, odata ce bancul se va afla pe nada. Se va folosi varful cel mai senzitiv la lansetei (de preferinta din fibra de sticla), astfel incat sa semnalizeze si cele mai fine trasaturi. Nu este recomandat sa se foloseasca mai mult de o lanseta, pentru ca sunt mari sanse ca trasaturile sa fie atat de frecvente la ambele lansete si in acelasi timp, incat pescuitul sa devina imposibil.In conditiile in care platica este mai “rusinoasa” este de preferat sa se foloseasca un fir textil scufundabil in locul monofilamentului, astfel incat si trasaturile cele mai fine sa poata fi sesizate. Mai mult, este de preferat ca lanseta sa fie tinuta permanent pe genunchi, si cu mana sprijinita de ea, astfel incat timpul de reactie sa fie micsorat la maxim.Montura cea mai “prinzatoare” este cea care opune cea mai mica rezistenta la muscatura, constand de exemplu dintr-un cosulet care aluneca liber pe firul legat la un vartej, cu o margea de cauciuc care sa protejeze nodul. Pentru a putea schimba cu usurinta cosuletul se poate folosi o margica culisanta cu vartej si agrafa, folosita la stilul match la montura cu wagler culisant. Se poate adauga un opritor care sa limiteze cursa cosuletului la 40-50 cm, acesta favorizand autointeparea (montura semi-culisanta). In cazul monofilamentului se va alege un fir scufundator de 6-8 lb, in timp ce pentru forfac se va folosi un fir de maxim 4 lb. Lungimea forfacului va fi pentru inceput in jur de 80-90 cm, putand sa scada pana pe la 50 cm sau creste chiar si pana la 1,5m, functie de conditiile de pescuit si de “foamea” platicii. Este importanta curatarea forfacului de mucus dupa fiecare captura, in caz contrar platicile il vor evita. Acele folosite vor fi in jurul marimii 14, urmand sa se stabileasca experimentand care este cea mai “prinzatoare” combinatie intre ac si firul forfacului. Se poate adauga pe ac un viermus artificial plutitor, care sa micsoreze greutatea acului.Ca momeala se pot folosi viermusi, larve, boabe de porumb, pelete, rama rosie, cam orice de fapt. De subliniat faptul ca platica prefera momelile combinate (“cocktail”) celor simple.Una din retetele simple si deloc scumpe care a fost folosita pe Sandulita a constat in combinarea unei pungi de 3 kg Benzar Special Platica cu o punga de aditiv Sensas Brasem Bremix, umectata treptat cu apa din balta in care s-au adaugat cam 150 ml Sensas Aromix Bremes. Dupa sitare (sitarea nu trebuie uitata niciodata, fiind “responsabila” de crearea norului de nada in jurul cosuletului) se adauga jumatate de pachet de British Bread rosu si viermusi, dupa gust :). Nada trebuie umectata in etape, lasand-o sa absoarba lichidul, fara graba. In conditiile de concurs nada, in forma finala (nadire doar cu cosuletul si fara cosulete artizanale),  era de preferat sa fie mai mult uscata decat umeda, astfel incat sa cada cat mai repede din cosuletul inaditor. Astfel, concurentul care a folosit aceata nada (din care s-au folosit cam 2,5 kg) a capturat pe parcursul a 8 ore de concurs aproximativ 14 kg de platica. Nu trebuie uitate nici esentele mai condimentate, stiut fiind ca platicile mari le prefera. In cazul pescuitului pe rau nada se combina cu pamant sau pietris marunt, si se va umecta in functie de conditiile de pescuit (admancime, curent etc.).Acum, asteptam cu nerabdare intalnirea cu Dunarea.
Sursa :http://www.superpescar.ro


...si iata ca, in sfarsit, a sosit vremea mult-asteptatei etape de la Sandulita, unde ne-am dat intalnire cu platicile (si nu numai, speram noi), multe si mari.Platica are deja clubul sau de fani, pescari in cautarea pescuitului de finete la feeder sau la match, dependenti de  adrenalina data de tresaririle cateodata aproape insesizabile ale varfului lansetei sau de ridicarea usoara a plutei. Platica se deplaseaza in bancuri la nivelul fundului lacului sau albiei raului, putand fi gasita chiar si in apropiere de mal, hranindu-se cu larve de chironomida, viermi, moluste, alge sau plante acvatice. Cu putin noroc se pot prinde exemplare cu greutati intre 2-4 kg, iar cu foarte mult noroc, au fost cazuri in care au fost capturate si fotografiate exemplare de 8 kg. Fiind un peste cu unul dintre arealurile de raspandire cele mai mari in Europa, poate fi gasit in majoritatea raurilor si canalelor de ses, in fluvii, in lacuri si, nu in ultimul rand, in cazul nostru, si in lacul de la Sandulita. Campionatul de feeder APS 2011 este o initiativa bine-venita de popularizare a pescuitului la feeder in randul pescarilor din Bucuresti si din zonele apropiate si a fost gandit a se desfasura pe parcursul a trei etape, care sa acopere diferite “scenarii” de pescuit. Astfel, prima etapa a fost programata la Greaca, in urmarirea crapului, a doua la Sandulita, la un pescuit de finete la platica, in timp ce ultima etapa se va desfasura pe Dunare. Fara a fi un concurs cu pretentii, premii “grele” si sponsorizari pe masura, accentul s-a pus pe socializare, pe impartasirea cunostintelor si tehnicilor de pescuit la feeder intre participanti, fara insa a se face rabat de la un regulament chiar mai putin permisiv decat cel din competitiile nationale echivalente. Etapele s-au arbitrat, pestele a fost cantarit “oficial”, au fost oferite cupe si diplome celor care au urcat pe podiumul etapelor, urmand sa existe si un clasament final intocmit la finalul celor trei etape. Castigul real a venit insa din atmosfera concursului, unde s-au legat sau cimentat prietenii, unde Catatin Constantinescu (pe care bunicul reusea sa il duca la gradinita numai daca ii spunea ca merg la pescuit) si Besliu Marian (locurile I si II dupa cele doua manse) nu au avut nicio problema in a “da din casa”, impartasind si celorlalti tehnicile folosite, si chiar incercand sa corecteze din mers, chiar in timpul concursului, anumite tehnici ale colegilor de concurs care se mai puteau imbunatati.Astfel, tehnica de pescuit a platicii la feeder trebuie sa tina seama atat de modul in care aceasta se hraneste, cat si de frecventa anticipata a trasaturilor. Astfel, trebuie ales un ansamblu lanseta-mulineta care sa cantareasca cat mai putin (un picker ar fi de preferat in locul unui feeder), tinand cont ca vom lansa de zeci de ori la intervale de cateva minute, odata ce bancul se va afla pe nada. Se va folosi varful cel mai senzitiv la lansetei (de preferinta din fibra de sticla), astfel incat sa semnalizeze si cele mai fine trasaturi. Nu este recomandat sa se foloseasca mai mult de o lanseta, pentru ca sunt mari sanse ca trasaturile sa fie atat de frecvente la ambele lansete si in acelasi timp, incat pescuitul sa devina imposibil.In conditiile in care platica este mai “rusinoasa” este de preferat sa se foloseasca un fir textil scufundabil in locul monofilamentului, astfel incat si trasaturile cele mai fine sa poata fi sesizate. Mai mult, este de preferat ca lanseta sa fie tinuta permanent pe genunchi, si cu mana sprijinita de ea, astfel incat timpul de reactie sa fie micsorat la maxim.Montura cea mai “prinzatoare” este cea care opune cea mai mica rezistenta la muscatura, constand de exemplu dintr-un cosulet care aluneca liber pe firul legat la un vartej, cu o margea de cauciuc care sa protejeze nodul. Pentru a putea schimba cu usurinta cosuletul se poate folosi o margica culisanta cu vartej si agrafa, folosita la stilul match la montura cu wagler culisant. Se poate adauga un opritor care sa limiteze cursa cosuletului la 40-50 cm, acesta favorizand autointeparea (montura semi-culisanta). In cazul monofilamentului se va alege un fir scufundator de 6-8 lb, in timp ce pentru forfac se va folosi un fir de maxim 4 lb. Lungimea forfacului va fi pentru inceput in jur de 80-90 cm, putand sa scada pana pe la 50 cm sau creste chiar si pana la 1,5m, functie de conditiile de pescuit si de “foamea” platicii. Este importanta curatarea forfacului de mucus dupa fiecare captura, in caz contrar platicile il vor evita. Acele folosite vor fi in jurul marimii 14, urmand sa se stabileasca experimentand care este cea mai “prinzatoare” combinatie intre ac si firul forfacului. Se poate adauga pe ac un viermus artificial plutitor, care sa micsoreze greutatea acului.Ca momeala se pot folosi viermusi, larve, boabe de porumb, pelete, rama rosie, cam orice de fapt. De subliniat faptul ca platica prefera momelile combinate (“cocktail”) celor simple.Una din retetele simple si deloc scumpe care a fost folosita pe Sandulita a constat in combinarea unei pungi de 3 kg Benzar Special Platica cu o punga de aditiv Sensas Brasem Bremix, umectata treptat cu apa din balta in care s-au adaugat cam 150 ml Sensas Aromix Bremes. Dupa sitare (sitarea nu trebuie uitata niciodata, fiind “responsabila” de crearea norului de nada in jurul cosuletului) se adauga jumatate de pachet de British Bread rosu si viermusi, dupa gust :). Nada trebuie umectata in etape, lasand-o sa absoarba lichidul, fara graba. In conditiile de concurs nada, in forma finala (nadire doar cu cosuletul si fara cosulete artizanale),  era de preferat sa fie mai mult uscata decat umeda, astfel incat sa cada cat mai repede din cosuletul inaditor. Astfel, concurentul care a folosit aceata nada (din care s-au folosit cam 2,5 kg) a capturat pe parcursul a 8 ore de concurs aproximativ 14 kg de platica. Nu trebuie uitate nici esentele mai condimentate, stiut fiind ca platicile mari le prefera. In cazul pescuitului pe rau nada se combina cu pamant sau pietris marunt, si se va umecta in functie de conditiile de pescuit (admancime, curent etc.).Acum, asteptam cu nerabdare intalnirea cu Dunarea.
Sursa :http://www.superpescar.ro
Pescuit si Aventura - Fisela.ro - Magazin online de pescuit     Pescuit si Aventura - Fisela.ro - Magazin online de pescuit    
Politica cookie