[prima pagina][adauga rss]Lista site-uri inscrise
pag 1   pag 2    pag 3    pag 4    pag 5    pag 6    pag 7    pag 8

pasarici paroase



[ preluat din Aude Sapere nr. 4, mai 2002 ]Intr-o dimineata de iunie, pe o pajiste alpina inundata de soare, vom putea vedea intinderea verde insufletita de galbenul vesel al unei flori numite Arnica Montana. Inalta de 30-50 de cm, ea si-a concentrat frunzele la nivelul solului intr-o rozeta, cu frunzele dispuse perechi in cruce. Frunzele au forma lanceolata, sunt usor paroase, aspre, iar culoarea lor este de un sobru verde-argintiu. Din mijlocul frunzelor tasneste o tulpina solitara, zvelta si rezistenta, acoperita de mici perisori. Pe la mijlocul ei uneori apar doua mici tulpini laterale purtand un boboc imbracat in sepale paroase. Ascetismul frunzelor si al tulpinii deghizeaza de fapt intreaga forta a plantei, care este transmisa exploziei florale.
Sursa :http://www.homeopatieclasica.ro


Auzim foarte des vorbindu-se de produse de toate tipurile pe baza de lavanda. Dar ce este aceasta?              Lavanda, numita stiintific Lavandula angustifolia, cunoscuta de noi si sub numele de Levantica, este un semiarbust peren sau cultivat, cu frunze cenusii-verzui si paroase, flori albastre-violet, ce infloreste in lunile iunie-august, iar daca ii merge bine, si in [...]
Sursa :http://www.napati.ro


         BAMELE Denumire stiintifica: Hibiscus esculentus. Prezentare. Bama este o planta anuala, originara din India. Apartine familiei malvaceelor. Se cultiva pentru pastaile sale tinere, paroase, dar si pentru seminte.Atat pastaile, cat si semintele sunt folosite in alimentatia oamenilor, fiind consideratefoarte nutritive. Substante active importante. In pastaile de bama se gasesc proteine, hidrati de carbon, saruri [...]
Sursa :http://www.obirsia-closani.net




    Maselarita (Hyoscyamus niger)  este o planta erbacee bianuala intalnita pe terenuri ruderale, daramaturi, pasuni gunoiate, locuri necultivate etc. Are o tulpina rareori ramificata, cu frunze ovale, adanc scobite, mari, paroase si lipicioase, sub forma unei rozete in primul an. In cel de-al doilea an, cand se formeaza tulpina, apar si florile, de culoare galbena, cu gatul violet si cu o retea de vinisoare violet-rosiatice.     Alte denumiri ale maselaritei: bob, bolunditoare, buruiană-de-măsele, ciumască, iarba-lui-Sf. Ion, masalari, maslad, mătrăgună, nebunariţă, sunătoare.     Partile utilizate: frunzele si semintele
Sursa :http://www.ceai-verde.com


    Maghiranul (Majorana hortensis) este o specia anuala de cultura, ce are o tulpina ramificata, cu o inaltime de pana la 20-60 cm. Frunzele sunt mici si ovale, pe ambele parti paslos paroase. Florile sunt foarte mici, rotunde, grupate in inflorescente globuloase, situate la subsoara frunzelor superioare si au culoare alba sau rosu-deschis.     Maghiranul este o planta aromata foarte utilizata si cultivata, mai ales in Franta, dar si in Germania, Elvetia, Austria, Ungaria, Cehia, iar in sudul Europei creste si salbatic. Se presupune ca a fost adus de la arabi sau din Egipt. La vechii egipteni era cultivat ca vlastar al lui Osiris.     Perioada de inflorire este in lunile iunie-septembrie, iar prima recolta se trange inainte de inflorire.  Se taie doua degete deasupra solului, ca si fasolea, se usuca la umbra si se depoziteaza atent.
Sursa :http://www.ceai-verde.com


    Coada soricelului (Achillea millefolium) este o planta erbacee, perena, din familia asteraceae, cu frunze penate, paroase şi flori albe sau trandafirii, originara din Europa si din vestul Asiei. O putem intalni de la campie si pana in zonele subalpine. Numele Achillea provine de la Ahile, eroul din razboiul troian, care a descoperit aceasta planta si a folosit-o pentru tratarea ranilor soldatilor, iar cel de “coada soricelului” vine de la frunzele acesteia care sunt fine si lungi precum coada unui soricel. Fiind una dintre cele mai intalnite plante medicinale din Romania, coada soricelului se gaseste foarte usor, fiind foarte rezistenta la conditiile de mediu.     Aceasta se culege in mijlocul unei zile insorite, deoarece atunci are concentratia maxima de uleiuri volatile. De obicei se culeg doar florile (nu trebuie sa aiba fructificatii sau peduncule) deoarece acestea au cele mai mari calitati terapeutice, insa se poate culege cu tot cu tulpina (sa nu fie mai lunga de 30 de cm). Perioada in care se poate recolta este iulie-octombrie. Dupa recoltare, florile se pun la uscat la umbra intr-un loc aerisit si fara umiditate (in cazul recoltarii cu tot cu tulpina, acestea pot fi atarnate tot la umbra intr-un loc lipsit de umiditate si aerisit). Dupa uscarea completa, se recomanda ca plantele sa fie tinute in pungi de hartie in locuri intunecate si fara umiditate.
Sursa :http://www.ceai-verde.com


{jcomments on} Patlagina este planta erbacee perena, creste pana la 40 cm inaltime, se poate intalni pretutindeni adaptandu-se foarte usor si rapid in orice fel de conditii, de la ses la munte, atat pe pasuni cat si in culturi, pe marginea drumului sau a apelor. Frunzele ovale, medii spre mari, petiolate si ci varful limbului ascutit, tulpini drepte, subtiri, florifere, avand in varf flori de dimensiuni reduse, culoare galbuie, alba sau bruna (in functie de specie) sub forma de spic, alcatuite din 4 sepale si 4 petale iar androceul din 4 stamine, fructul este o capsula biloculara cu seminte brune cand e copt.  Patlagina infloreste din mai pana in septembrie. Radacina este sub forma de rizom scurt, bine infipt in pamant, de culoare galbena si ramificata. Se recolteaza toata vara avand mare grija la uscarea frunzelor. Nu are miros specific dar gustul este acrisor-amarui. In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele sau toata partea aeriana, inclusiv semintele. Planta contine: aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii (xiloza, acid poliuronic, pentozane etc.), tanin, alantoina, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, substante minerale ( potasiu, calciu, fosfor, magneziu, zinc, fier, sodiu, mangan, cupru, bor, molibden si aluminiu), substante antibiotice, vitaminele A, C, K. Semintele contin mucilagii si planteoza. Patlagina are calitati terapeutice foarte apreciate: antimicrobiene, emoliente, antiinflamatorii, expectorante, diuretice, antidiareice, cicatrizante, depurative, astringente, hemostatice. Patlagina este una din cele mai raspandite plante. Este pretuita inca din vechime.Doua varietati ale ei  sant : Patlagina mare (Plantago major), care are aceeasi valoare medicinala si este folosita in aceleasi scopuri  si Patlagina moale (Plantago media) Toate aceste trei specii sant plante ierboase vivace, perene . In pamant au un rizom scurt care da nastere primavara la o rozeta de frunze bazilare, glabre(fara peri). Tulpina este cilindrica, nefoliata, de 10-15 cm.si  florifera, care poarta flori mici pana la 2 mm ,grupate intr-un spic terminal, compact-oval, sau oval cilindric. Florile sant alcatuite din 4 sepale si 4 petale, Infloresc din mai -septembrie . Forma frunzelor variaza de la specie la specie. - la Plantago lanceolata(Patlagina-lunga) frunzele sant lung petiolate si cu varful ascutit, tulpina cu santuri longitudinale si florile  de culoare alba . - la Plantago media(Patlagina-moale) frunzele sant eliptice, scurt si lat petiolate si cu varful limbului tot ascutit  si florile  de culoare roza. -  la Plantago major(Patlagina-mare) frunzele sant petiolate, lat-ovate, netede sau putin paroase si asezate in forma de rozeta la suprafata pamantului si  de  culoare bruna cu androceul din 4 stamine .Fructul este o capsula ovala, cu 8-16 seminte .Se recolteaza frunzele in perioada aprilie-septembrie  si se usuca intinse in straturi subtiri . Frunzele uscate trebuie sa aiba culoarea naturala . Nu se admit frunze innegrite sau ingalbenite. La patlagina mare , se recolteaza planta intreaga , impreuna cu radacina -Herba plantaginis majors cum radice, fara lujerul floral.Dupa ce se spala bine radacinile , herba se pune la uscat in straturi subtiri in incaperi bine aerisite. Dupa uscare se pastreaza in saci sau in gramezi  acoperite cu hartie  in incaperi  ferite  de umezeala .Principii active -  frunzele contin : mucilagii, pentazone, tanin, glicozizi(aucubina), alantoina, vitamina K, triozida, filochinona, pectine, carotene, planteoza.Actiune farmacologica : Intern : emolient antidiareic, hemostatic, bactericid, cicatrizant, scade colesterolul din sange, usor hipotensiv.Extern : Antiseptic Indicatii terapeutice : bronsite, astm bronsic, diaree, ulcer gastroduodenal, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie.Extern : antiseptic -in ulcer varicos, ulceratii cutanate (se fac bai ), laringite, traheite, blefarite, conjunctivite, tuse convulsiva, astm bronsic, T.B.C. pulmonar.Are efect depurativ si de aceea este pretioasa pentru persoanele care au insuficienta pulmonara , renala, eczeme, herpesuri.Inten : ceaiul de patlagina in astm bronsic si bronsita   este  un  remediu bun. Pentru cazurile grave , se prepara proaspat, de 4 ori pe zi si se ia cu inghitituri rare. Ceaiul se face astfel : o cana de apa rece cu o felie de lamaie(fara coaja)  si o lingurita de miere  se incalzesc pana la fierbere. Imediat ce am stins focul si fierberea a incetat adaugam o lingurita dintr-un  amestec de  cimbrisorul de camp si patlagina  in proportii egale, si se lasa sa infuzeze 1/2 minut . Siropul de patlagina depureaza sangele de toxine. Se ia o lingurita inainte de masa , timp de 3 saptamani. Frunzele proaspete, spalate si zdrobite, se aplica pe plagi taiate, excoriatii intepaturi de insecte veninoase, muscaturi de cainisi de sarpe. Frunzele de patlagina sunt  eficiente in cazul  trombozei si in gusa ( se strivesc  , se amesteca cu sare si se aplica pe zona interesata). Pentru a nu face  flictene (basici) la picioare in timpul plimbarilor lungi, in pantofi se pun cateva frunze de patlagina.Este eficace in afectiunile glandulare maligne, se macereaza sovarv proaspat sau uscat in ulei de masline. Se  pune planta intr-o sticla si se toarna ulei deasupra ei. Se lasa sa stea la loc calduros 10 zile. Uleiul obtinut se aplica peste  zona afectata; frunzele strivite de patlagina se aplica deasupra. Aplicarea frunzelor sub forma de cataplasma pe ranile deschise  favorizeaza vindecarea lor, chiar la persoane in varsta.Picioarele care prezinta pe langa rani deschise si umflaturi  se vor imbaia mai intai in infuzie rece de nalba, sau intr-un decoct de coada-calului. Marginile ranilor se vor acoperi cu alifie de galbenele. Mod de intrebuintare : Infuzie : 1 lingurita cu varf de frunze la 250 ml apa clocotita se infuzeaza 1/2 minut si se strecoara. Ceai : se amesteca parti egale de patlagina si cimbrisor-de-camp, 1 lingurita la 250 ml apa clocotita.Cataplasma : frunzele proaspete se spala, se maruntesc  si se aplica pe zona afectata.Sirop: doi pumni  cu varf de frunze spalate se maruntesc . Se adauga apa, astfel incat, puse la foc, planta sa nu se arda si 30g miere. Se amesteca in continuu, pe foc mic, pana cand amestecul devine mai vascos , apoi se imbuteliaza . Uz intern: - tuse, tuse convulsiva, afectiuni ale aparatului respirator, astm pulmonar si bronsic, tuberculoza, pulmonara limbrici, abcese, amigdalita cronica, arteroscleroza, afte, infectii bucale, faringite, traheite, gastrita hiperacida, ulcere si ulceratii - sub forma de suc sau ceai, decoct, infuzie. Uz extern: - acnee, rani, eruptii si iritatii cutanate, eczeme, umflaturi, furuncule, zona zoster, inflamatii articulare, reumatism – sub forma de suc, cataplasme din planta proaspata, strivita, oparita sau sub forma de ceai, decoct, praf de planta uscata simpla sau in diverse creme si unguente.
Sursa :http://www.promedica.ifastnet.com
        Id fete din Sibiu,femei online,singure,matrimoniale