[prima pagina][adauga rss] Lista site-uri inscrise
pag 1   pag 2    pag 3    pag 4    pag 5    pag 6    pag 7    pag 8

polipi cervicali



Polipi colonici-generalitati Polipii colonici sunt excrescente care se dezvolta in colon sau la nivelul rectului. Cauza lor este inca necunoscuta. Majoritatea polipilor colonici sunt benigni. Un anume tip de polipi pot fi premergatori cancerului colorectal. Din acest motiv, este foarte important screeningul periodic la persoanele peste 50 de ani sau la cei cu risc crescut [...]
Sursa :http://www.procto.ro


Colonoscopia reprezinta o examinare endoscopica mini-invaziva a intestinului gros (colon) cu ajutorul unei camere din fibra optica ce se gaseste intr-un tub flexibil si care se introduce prin anus. Acesta ne ajuta in diagnosticul vizual al anumitor patologii ale colonului (de ex: polipi, tumori, ulceratii, etc.) si permite si biopsierea leziunilor suspecte. In comparatie cu [...]
Sursa :http://www.rezidentul.ro


fostul presedinte ion iliescu, in varsta de 81 de ani, s-a internat sambata la spitalul elias din capitala. la sfarsitul anului trecut, fostul sef al statului a mai fost internat la spital, insa a fost repede externat. ion iliescu are probleme la nivel digestiv si va fi operat laparoscopic de polipi de colon,a  anunta realitatea [...]
Sursa :http://www.opiniatimisoarei.ro




Formarea unor tipuri de tumori benigne de la nivelul endocolului pot apărea din cauza administrării de contraceptive orale sau a inflamaţiilor. Polipii cervicali sunt tumori benigne ce au aspect pediculat, sunt mici ca dimensiune şi pornesc de la endocol. Acest tip de tumori se întâlnesc mai des la femeile care au avut mai multe sarcini şi au peste 20 ani şi este foarte rar înainte de primul ciclu menstrual. citiţi mai departe
Sursa :http://www.ifamilia.ro


Pagina specialistilor  /  RedactiaPolipoza nazo-sinusala defineste prezenta de polipi, uni sau bilaterali, in fosele nazale si cavitatile sinusale ale fetei. Etiologia polipozei este ipotetica. Alergia este prezenta in aproximativ 30% din cazurile manifeste clinic cu: rinoree, obstructie nazala (nas infundat), stranuturi in salve matinale, hiposmie (diminuarea mirosului), prurit, tuse, asociere cu astmul bronsic. ...
Sursa :http://www.formula-as.ro


Pagina specialistilor  /  RedactiaIn cazul baietelului dvs., medicul specialist ORL si medicul pediatru vor investiga un eventual deficit imunitar fiziologic, o dischinezie ciliara primitiva, prezenta vegetatiilor adenoide (polipi) sau a unei malformatii velo-palatine a sugarului. Infectiile acute ale cailor respiratorii superioare ale sugarului si copilului mic induc un sindrom de obstructie nazala, cu respiratie bucala de supleere, la care se adauga dispneea (respiratie dificila), fiind asociate sau urmate frecvent de aparitia unor complicatii bronhopulmonare, otice, digestive sau chiar stari toxicoseptice. ...
Sursa :http://www.formula-as.ro


Otita este inflamatia acuta a urechii medii ce evolueaza spre supuratie si perforarea timpanului. Aceasta boala apare des la copii deoarece anatomia canalului prin care comunica cavitatea nazala cu urechea medie favorizeaza acumularea de secretii si inflamarea mucoasei. Unul din sase este afectat in primul an de viata si unul din zece pana la varsta de 6 ani. Otita reprezinta la copil o complicatie a rinitei si rinofaringitei. Care sunt cauzele otitei la copil? Inflamatia urechii medii poate fi data de virusuri, dar cel mai des se datoreaza unor bacterii: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, streptococ beta hemolitic, Staphylococcus aureus. La nou nascut infectia urechii poate fi datorata si patrunderii lichidului amniotic in canalul auditiv. Factorii favorizanti ai infectiei sunt reprezentati de: varsta mica, intarziere in dezvoltare, vegetatii adenoide (polipi), palatoschizis (malformatie a valului palatin), conditii...
Sursa :http://www.divahair.ro


{jcomments on} Amigdalele formeaza o bariera protectoare a cailor aeriene. Amigdalita este inflamatia de origine infectioasa   a amigdalelor palatine sau linguale. Amigdalele sunt marite mult in volum, fundul gatului este rosu, congestionat, uneori pe amigdale pot aparea puncte albicioase, purulente.  Bolnavii au : "rosu in gat",  dureri in gat, ce devin violente mai ales la inghitire sau imposibilitate la deglutitie (inghitire), modificarea sau pierderea vocii, jena respiratorie, dureri ce  iradiaza spre urechi, dureri de cap, febra, varsaturi si o stare generala de rau.   Amigdalita este deosebit de frecventa la copii inainte de 10 ani, si mai rara la adolescenti sau adulti. Toate formele de amigdalita dispar de la sine chiar si in absenta tratamentului, dar este bine sa prevenim complicatiile si de aceea, este recomandat sa recurgeti la un tratament naturist inca din primele faze ale bolii. Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica. Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara. Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul de amigdalita. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara. Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant. Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore. Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor. Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament in aproximativ doua saptamani. Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul faringitei streptococice. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii). Amigdalitele produse de virusi dureaza in mod normal intre patru si zece zile; infectia bacteriana dureaza putin mai mult. Daca simptomele includ inflamatia gatului, febra peste 38,3 C si noduli limfatici inflamati, etiologia este cel mai probabil streptococica. Angina streptococica, diagnosticata prin consult medical de specialitate, impune urmarea unui tratament antibiotic. In unele cazuri, amigdalitele se pot croniciza. Indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) poate fi recomandata pacientilor, tinand cont de trecutul lor de boala faringo-amigdaliana precum si de anamneza si examenul obiectiv. Este necesar consultul medicului specialist in una din urmatoarele situatii: - inflamatia gatului insotita de cel putin doua din urmatoarele semne de infectie bacteriana: - febra 38,3 C sau mai inalta - depozite alb-galbui pe suprafata amigdalelor - amigdale sensibile si inflamate - noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati - dureri abdominale si cefalee (dureri de cap) - durere severa - dificultati severe la inghitit - durere localizata numai pe o parte a gatului - amigdalita sau inflamatia gatului aparuta dupa contactul cu o persoana infectata - prezenta a cel putin cinci episoade de amigdalita pe an desi tratamentul adecvat a fost aplicat - persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase, ragusite - semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie (prezenta unui volum urinar scazut). Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virala, avand o evolutie favorabila in lipsa tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul in care etiologia amigdalitelor este streptococica este necesar instituirea tratamentului antibiotic. Sunt de remarcat semne si simptome ce evidentiaza aceasta etiologie (streptococica) cum ar fi semnele de deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii) sau simptome ce indica o complicatie (dureri la nivelul urechii). Amigdalitele de etiologie virala Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Virusul Ebstain-Barr, responsabil de producerea mononucleozei infectioase, este implicat si in etiopatogenia amigdalitelor a caror evolutie, in acest caz, este asemanatoare cu infectia produsa de bacterii, perioada de remitere fiind prelungita la cateva saptamani sau mai mult. Tratamentul ambulator folosind gargara cu apa sarata, lichide calde si medicamente antialgice la copiii peste sase luni ajuta la ameliorarea disconfortului. Antialgicele cum sunt acetaminofenul si ibuprofenul, administrate la copii inlocuiesc de obicei aspirina. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Administrarea acetaminofenului inaintea varstei de sase luni se va face numai la indicatia medicului specialist. Multe dintre medicamentele administrate fara prescriptie medicala cum ar fi antisepticele orale, decongestivele nazale sau antihistaminicele, datorita anumitor ingrediente pe care le contin, nu si-au dovedit eficacitatea in ameliorarea disconfortului, nefiind recomandate la copiii cu amigdalita acuta.
Sursa :http://www.promedica.ifastnet.com


{jcomments on} Denumiri populare: barba-ursului, bota-caluluim bradisor, coada-iepei, coada-minzului, nodatica, opinci, paruk-porcului, siruslita. Primavara timpurie, din rizomul care creste adinc ies mai intii tulpinile fructului, colorate maroiu, roditoare si purtatoare de spori. Abia mai tirziu apar frunzele verzi si inalte de pina la 40 de centimetri, care se aseamana cu niste braduti cu forma regulata. Coada- calului se gaseste pe cimpuri, terasamente de cale ferata si povirnisuri. Acea varietate care creste pe pamint argilos este cea mai tamaduitoare. Contine, in functie de locul de amaplasare, 3-16% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun. Bineinteles ca se va evita planta de pe ogoarele ingrasate chimic. Coada-calului cu ramurelele foarte fine creste cu precadere in paduri si liziere. Si aceasta varietate are puterea de leac. In medicina populara, aceasta planta medicinala a fost apreciata inca din timpurile indepartate, in special datorita fortei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) si a reusitelor in cazul bolilor renale si vezicale grave. Totusi, ea a fost data uitarii in decursul vremurilor. Este foarte eficienta in cazul hemoragiilor, al varsaturilor de singe, al afectiunilor vezicale si renale, al pietrei si nisipului, dar si in rani necrozate, chiar in abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obtine performante iesite din comun. Ea spala, curata, dizova, arde, indeparteaza tot ce este stricat. Adesea, planta umeda, calda este invelita in cirpe ude si pusa pe locul care trebuie sa vindece. Toti oemenii incepind de la o oarecare virsta ar trebui sa ia zilnic ca bautura permanenta o ceasca de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice si nevralgice ar disparea, fiecare om ar avea un apus de viata sanatos.  Cele mai putenice hemoragii si varsaturi de singe lsunt vindecate de aceasta planta, luata intern sub forma de ceai, in timp scurt, ba chiar aproape pe loc. In locul racelilor vezicale si al durerilor spastice nu exista un remediu mai bun decat o infuzie de coada-calului ai carei vapori sunt lasati sa actioneze asupra vezici invelindu-se bolnavul 10 minute intr-un halat de baie. Repetind aceasta procedura de cateva ori, se produce o disparitie trepatata a raului. Batrinii care deodata nu mai pot urina si se zvircolesc de durere, intrucit urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura sunt eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de coada-calului, fara ca medicul sa-i sondeze. In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vezical (pietre la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, bindu-se in acelasi timp ceai cald de coada-calului in inghitituri mici si tinindu-se urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune. In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori. In legatura cu aceste indrumari am primit scrisori care nu fac decit sa confirme cele mai de sus. Metoda a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine si nu-i mai jeneaza nimic. In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, ca de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei. Dupa ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atit intern cit si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare. O singura baie de sezut cu coada-calului face minuni in inflamatiile bazinetului renal si in pionefrita. Pentru aceasta se foloseste – deci numai ca uz extern – coada-calului cea inalta, care are niste tulpini de grosimea degetului si creste in cimpiile mlastinoase si pasunile alpine si care aduce o usurare in cazut acestor maladii. Coada-calului cea inalta, cu tulpini groase cit degetul, culeasa de pe cimpii mlastinoase si pasuni alpine are voie sa fie folosita numai pentru bai de sezut. Pentru uz intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasca de pe ogoare, drumuri de tara si liziere. Dupa o nastere grea se poate intimpla ca la tinerele mame sa apara tulburari de vedere, cauza constind bineinteles in faptul ca la nasterea unui copil rinichii femeii au avut de suferit si ei. Baile de sezut cu coada-calului actioneaza din exterior in sensul provocarii unei irigari sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, in asa fel incit tulburarile de vedere dispar treptat. Dupa consumul infuziei de coada-calului se elimina cu usurinta si din abundenta o urina inchisa la culoare. In caz de hidropizie este un remediu rapid si eficae. Cind un alt mijloc diuretic nu-si mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante si se beau 4-5 zile (in cazuri rebele pina la 6 zile) in sir cite 5-6 cesti cu ceai de coada-calului, dar numai in inghitituri mici, repartizate pe parcursul intregii zile. Practica arata ca in cele mai multe cazuri urina se va elimina. In cazult unor eruptii cutanate (de piele) insotite de mincarimi, chiar daca sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spalaturile si compresele cu infuzie de coada-calului. Spalaturile si baile cu coada-calului sunt de folos in cazul inflamatiilor purulente ale patului unghiilor, in cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al ranilor vechi si care nu se vindeca, al ulceratiilor canceroase, al stratului carnos de la calcii, al fistulelor si pecinginei si al altor eczeme, cit si al lupusului. Se poate aplica si planta oparita, invelita calda in cirpe. Pentru a combate hemoroizii durerosi si nodulii hemoroidali se aplica un terci de plante proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspata si se farimiteaza bine pe un fund de lemn pina se formeaza un terci. In hemoragii nazale continue se pune o compresa cu infuzie racita de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta in hemoragiile pulmonare, in metroragii (hemoragii uterine neregulate), in hemoragiile stomacale si ale hemoroizilor. Aici este noevoie, fireste de un ceai concentrat. In mod normal se calculeaza pentru 1 ceasca (1 litru) 1 lingurita cu virf de plante, in cazul hemoroizilor se pun insa 2-3 lingurite cu virf la 1 ceasca. Coada-calului ajuta, combinata cu ventrilica, in combaterea arteriosclerozei si a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate fi caracterizata drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului. Tinctura de coada-calului este si un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira. Picioarele spalate si uscate bine sunt frictionate cu aceasta tinctura. In plus, trebuie sa se bea zilnic, dimineata, pe stomacul gol, 1 ora inainte de micul deju, 1 ceasca de ceai de coada-calului. Pentru a combate matreata, parul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, dupa care se maseaza cu ulei de masline de calitate. Matreata va disparea foarte curind. Coada-calului amesteca cu sunatoare, oparita si consumata 1-2 cesti pe parcursul zilei, in timp ce seara se maninca hrana solida, ajuta impotriva inconstinetei urinare. Se recomanda ca apa de gargara in amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, singerari ale gingiei si gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si git. Femeile care au scurgeri ar trebui sa faca bai de sezut cu coada-calului. Nu trebuie uitat ca aceasta planta medicinala este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atit in caz de bronsita cronica, cit si de tuberculoza pulmonara. Prin consumul regulat de ceai se obtine o insanatosire a plaminului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar si inalturarea salbiciunii generale existente in descursul bolii pulmonare. Noile rezultate ale cercetarilor indreptatesc, conform botanistului austriac Richard Willfort, sa se presupuna ca prin utilizarea mai indelungata a ceaiului de coada-calului, tumorile malinge sunt stopate in cresterea lor si in cele din urma facute sa dispara. Chiar polipii organelor pelviene sau cei rectali sau inflamatiile bursei sinoviale se combat in acest chip. In plus, se folosesc in anumite cazuri comprese cu aburi de coada-calului si bai de sezut de coada-calului. Aceste comprese cu aburi ajuta si in durerile stomacale spastice, in crizele hepatice (de ficat) si biliare (ale veziculei biliare) si in blocajele dureroase care dauneaza activitatii cardiace prin presiunea lor ascendenta. Mod de folosire: -infuzie: 1 lingurita (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apa – se opareste, se lasa sa stea putin. -compresa cu aburi: 2 miini pline de coada-calului se pun intr-o sita care se agata peste un recipient de apa clocotita. Cind plantele sunt fierbinti si moi, se invelesc intr-o pinza de in si se aplica pe locul suferind. A se impacheta neaparat cald! A se lasa sa actioneaza mai multe ori sau peste noapte. -tinctura: 10 grame de coada-calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa sa stea 14 zile la soare sau alta sura de caldura. Se agita zilnic! -bai de sezut: 100 grame de coada-calului se lasa peste noapte in apa rece, in ziua urmatoare maceratul se infierbinta pina de in clocot si sa adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute. A nu se sterge dupa baie, ci a se intra umed in halatul de baie, a transpira 1 ora in pat. Apa baii trebuie sa acopere rinichii. -compresa cu terci: Coada-calului proaspata este spalata bine si farimitiata pe un fund de lemn pina se formeaza un terci.
Sursa :http://www.promedica.ifastnet.com
Polipii la copilul de 3 ani | Copilul.ro     Durerea in gat - Sfat Medical | Index medical complet     Tuberculinum - Marius Radu :: homeopatie, fotografie ...     Febra la 2 zile dupa operatia de polipi, rog raspuns ...     Cancerul la Pancreas : Poze, imagini, diagrame, ilustratii ...     Polipi, Deviatie de sept, Sinuzita - ORL - Forum Roportal     Polipi col uterin - Sfatul Medicului - Sanatate, medicina ...    
Politica cookie